camera cealalta

[am regasit piesa asta pe blogul lui Cosmin si mi-am amintit cat de mult imi place . . . camera cealalta este despre iubirile frumoase . . . despre pacea ce-ti picura in suflet atunci cand toate celelalte lucruri ard in jurul tau . . . despre diminetile in care te trezesti plangand dupa un cosmar si realizezi ca esti in patul tau alb imbracat in soare si mirosind a levantica . . . sau a Ea . . . sau a El . . . pentru cine o vrea, astept buzz :P ]

dinu olarasu - camera cealalta

cand trenurile nu mai pleaca de la gara
iar avioanele nu se ridica de la sol
cand n-am cu ce sa mai ajung la tine
imi vine de pe bloc sa sar in gol
cand marinarii se-ancoreaza-n larg
taximetristii au ramas fara volan
cand n-am cu ce sa mai ajung la tine
si plang ca la un film irakian

atunci m-apuca disperarea
mai bine as chema salvarea

dar uit mereu ca tu esti langa mine
pe toate vreau, chiar vreau sa le las balta
dar uit mereu ca tu esti langa mine
chiar langa mine
esti in camera cealalta

cand nu am bani sa trec nici strada
iar grijile din nou m-apasa
cand n-am cu ce sa mai ajung la tine
si nici la mine acasa

cand totul mi se pare doar o gluma
la care nu mai rad decat cei mici
cand n-am cu ce sa mai ajung la tine
iar tu nu stii ca sunt aici

atunci m-apuca disperarea
mai bine as chema salvarea

dar uit mereu ca tu esti langa mine
pe toate vreau, chiar vreau sa le las balta
dar uit mereu ca tu esti langa mine
chiar langa mine
esti ïn camera cealalta

pauza de blog

sunt stresata...ca 99% din studenti in sesiune...si dupa ce mai termin o pagina de citit mai iau o pauza...de tigara, de salutat lumea pe mess, de baut apa sau de scris pe blog ;)
am gasit cateva cugetari interesante pe net, in pauza anterioara :P

'Prometeu s-a jertfit pentru ca noi să ne putem aprinde liniştiţi ţigările.

M-am rătăcit. Mereu mă împiedic de idealurile altora.

Lenea trebuie să fie tare obositoare. Leneşii se odihnesc cel mai mult.

Idealistul susţine că l-a lovit în frunte ideea unei pietre, iar în acest loc i-a răsărit ideea unui cucui.

Oare ciupercile necomestibile suferă de complexul inferiorităţii?

Zmeul de hârtie să nu râdă de sfoară. Ea îl reţine, dar îl şi înalţă.

Suntem tentaţi să-i credem orbi pe cei care nu au ochi decât pentru lucrurile strălucitoare.'
( autor Valeriu Butulescu - sursa aici )

gata pauza..inapoi la IRI ;)

' i love you' mood

n-am spus-o niciodata . . . vobind cu Alex zilele trecute imi spunea: "n-ai spus-o niciodata, te crezi grozava, dar . . . de cate ori ai vrut sa o spui si te-ai abtinut sub scuza stupida a lui poate-nu-e-momentul-potrivit??" cred ca are dreptate . . . e ca si cum m-as teme sa nu provoc "demonul" . . . sa nu-l las sa-mi arate ca "ily" nu exista . . .

dar totusi . . . timpul trece peste noi . . . cu bucurii mirosind a soare cu ciocolata, cu esecuri cu gust de mancare de praz (o urasc :P ), cu figuri triste la metrou si cu altele emancipate la teatru, sau invers, cu inceputuri de an scolar, sau cu sfarsituri, cu primul job, si cu al doilea, si cu al nici-nu-i-mai-stii-numarul . . . dar despre cate zile poti sa zici(de exemplu) cu atata claritate: " in dimineata aia am luat amenda pe RATB . . . era 6:53, pe 13 februarie 2003, tocmai plecasem de la Mihnea, unde bauseram impreuna o cafea fierbinte cu lapte . . . eram atat de fericita, ca nici nu i-am observat pe controlori"? mi-e dor de zilele acelea in care fiecare por, si fiecare fir de par, fiecare celula din corpul meu, si fiecare atom din lucrurile pe care le ating susotesc despre iubire tesandu-mi suras visator pe chip . . .

ilustre necunoscut, cu nume de nobil slav, ratacit demult in spatiul dintre eu si noi, declar in deplina cunostinta de cauza, libera si nesilita de nimeni ca te-am iubit . . . imi pare rau ca n-am avut curaj sa o spun atunci cand ar fi fost la timpul prezent . . .

toamna da startul la visare . . . :)

inceput de toamna la etajul 10 al unui bloc din bucuresti . . . melancolicesc dulce pe miros de ploaie . . . un nene urla in difuzoare "if you're not the one then why does my hand fit yours this way?" . . . mi-am imbracat chipul in praf stelar si acum imi fac curaj sa ies . . . sa-mi imbrac parul in ploaie, sa imbrac strazile reci in pasii grabiti, si orasul tot sa-l vrajesc cu melancolie . . . dulce, de toamna . . . cand oamenii se gandesc zambind la iubiri trecute, visand frumosi la iubirile care-i asteapta pe undeva prin apropiere . . . intr-o garsoniera alba din berceni, pe o alee uda din parcul Carol, la Fantana la Universitate, intr-un club prin Regie . . . sau oriunde te duce gandul, visatorule :)